Diferența dintre fosforul organic și fosforul anorganic

Organofosforul se referă la compuși organici care conțin legături carbon-fosfor, iar chimia organofosforică este o ramură a chimiei organice care studiază proprietățile și reacțiile compușilor organofosforici. Fosforul face parte din aceeași familie cu azotul și are o structură similară a stratului de electroni de valență, astfel încât proprietățile compușilor organici ai fosforului sunt oarecum similare cu cele ale compușilor care conțin azot organic-. Dar, pe lângă orbitalii 3s și 3p, fosforul poate forma și legături cu orbitalii 3d, așa că există și mulți compuși organofosforici speciali-valenti înalți și niciunul dintre ei nu are compuși de azot corespunzători. Fosforul este, de asemenea, mai puțin electronegativ decât azotul și mai slab în bazicitate, așa că există multe diferențe în proprietățile compușilor formați. De exemplu, trifosfatul de adenozină, care este prezent în toate organismele, este ATP, care este un fosfor organic.

Fosforul anorganic este fosforul care există sub formă de substanțe anorganice, cum ar fi acidul fosforic, iar fosfatul dihidrogen de potasiu se referă la termenul general pentru substanțele care conțin fosfor-care nu sunt combinate cu carbon în sol, plante și îngrășăminte. Cum ar fi apatit, fosfat de calciu de prima sau a doua generație, sare de magneziu, minereu de fier fosfat roz, etc. Fosforul anorganic are o gamă largă de utilizări. Fosforul anorganic este folosit la fabricarea chibriturilor, artificiilor, petardelor, a unor coloranți sintetici, a îngrășămintelor fosfatice artificiale, a pesticidelor, a rodenticidelor și a medicamentelor.